Gábor Bíró, Profesorul
(1932, Aghireșu–2014, Târgu Mureș)
Foștii lui elevi de la Aiud l-au catalogat drept „cel mai îndrăgit profesor de fizică” și ca un „veritabil profesor, care întotdeauna și-a iubit elevii”. A absolvit secția de matematica și fizică la Cluj-Napoca, posibil la Universitatea Bolyai. A ajuns la Colegiul Bethlen din Aiud în anul 1953, care în 1956 a fost redenumit de conducerea comunistă în Liceul Mixt Maghiar nr. 2. Au fost vremuri grele, bântuite de stalinismul inuman.
Cu toate acestea, în Colegiu a existat o tânără echipă de profesori care și-a pus ulterior amprenta pe procesul educațional al următoarelor decenii. Gábor Bíró a avut relații amicale la Aiud cu bibliotecarul Ádám Dankanits și cu Edit, cu László Király și cu Miklós Józsa. A locuit cu acesta din urmă o perioadă, apoi cu Dankanits Ádám în Târgu Mureș.
Profesorii tineri mergeau împreună regulat în excursii, se plimbau, povesteau, se distrau. Destinația lor pietonală preferată a fost locul cunoscut sub numele de “Platoul Bükkös (cu fagi)”, devenit ulterior poligon militar. Le plăcea foarte mult itinerarul până acolo.
A fost un mare drumeț. Au continuat vechea tradiție a Colegiului, au închiriat un vagon de cale ferată și au cutreierat o jumătate de țară, ajungând în munți (Retezat), la Mare și în Delta Dunării. Árpád Szász profesor de desen, Ferenc Deák profesor de geografie și Viktor Rimbás profesor de educație fizică au fost exemple bune în acest sens.
Colegiul a avut o viață sportivă vibrantă. Jocurile de fotbal pasionante au rămas memorabile. Profesorii au jucat fotbal chiar și la Cluj.
Un efect educațional important a fost atribuit și reprezentațiilor teatrale școlare. Au evoluat împreună pe scenă: profesori și elevi. Un exemplu a fost piesa “Fii bun pân`la moarte”, pusă pe scenă în fosta casă de cultură a Societatăţii de Lectură a Micilor Industriaşi Maghiari din Aiud. Este probabil ca Ferenc Deák să fi fost chiar profesorul din piesă.
Gábor Bíró a fost un pasionat fotograf, cu echipamente de ultimă generație. Fotografia puțin rapsodic, doar atunci când avea dispoziție. A întreținut relații bune cu ginecologul dr. Ferenc Szigetvári care se mutase de la Cluj-Napoca la Aiud, și care de asemenea fotografia cu mare pasiune și cu profesionalism monumentele maghiare ardelene: castele, cimitire și cetăți, documentând milenara arhitectură și cultură maghiară.
Realiza și peisaje foarte bune. Aveau o casă familială în Corund, așa că a cutreierat mediul rural adiacent, fotografiindu-l. A continuat să fotografieze și după vârsta de optzeci de ani. Reședința s-a din Corund (Árcsó) a fost reabilitată individual, unde s-a înființat și un muzeu de aragonit.
În 1958, prin ordin ministerial Colegiul și-a recăpătat denumirea de Școala Medie Bethlen Gábor. Cu această ocazie tot orașul era în sărbătoare, iar tinerii au mărșăluit la terenul de sport al orașului.
Când în 1961 s-a deschis Universitatea de Pedagogie la Târgu Mureș (din 1996 – Universitatea Petru Maior), Ádám Dankanits și Gábor Bíró s-au transferat acolo, în calitate de cadre didactice universitare.
De la Târgu Mureș, a participat în mod regulat la întâlnirile de absolvire ale foștilor săi elevi aiudeni, care erau l-au îndrăgit cu adevărat. Mai multe fotografii îl arată alături de foștii săi elevi, dintre care multe surprind aceste evenimente emoționante.
A murit bolnav, mormântul său se află în cimitirul din Târgu Mureș, în apropiere de mormântul scriitorului András Sütő.
Surse:
• comunicări orale: † László Izmael, László Király, Miklós Józsa, Zoltán Jarosievitz, Erzsébet Kerekes
• comemorări: † Csaba Köble, Ottó Mélász
Levente Rácz; 2019
