fbpx

PENITENCIARUL AIUD

Prima atestare, ca loc de deţinere, datează din anul 1786.

Până în anul 1880, penitenciarul a funcţionat ca închisoare destinată executării pedepselor grave, atât de către bărbaţi, cât şi de către femei, urmare a condamnărilor aplicate de instanţele din judeţ.

Cu data de 1 septembrie 1880, penitenciarul este declarat închisoare districtuală, ocazie cu care se aprobă construirea unui nou corp de clădire, cunoscut şi astăzi sub denumirea „Zarca”, fiind finalizat în 1882. În perioada 1889-1892 a fost construit pavilionul „Celularul nou”, care a rămas şi în prezent corpul principal de clădire al penitenciarului, cuprinzând 312 celule.

Arhitectura penitenciarului este eterogenă , clădirea principală „Celularul nou ”, a fost construită în stil victorian ; celelalte două corpuri de clădire au fost construite în stilul caracteristic al cazărmilor de la începutul secolului trecut .

INFO

  • Adresa: Strada Morii 7-9, Aiud 515200, Romania
  • Telefon: +40 258 861 021
  • Web: anp.gov.ro
  • Parcare în apropiere: DA

La ora actuală, Penitenciarul Aiud este o unitate cu regim de maximă siguranţă. În scopul resocializării deţinuţilor, sporirii şanselor de reintegrare socială, pentru menţinerea tonusului fizic şi psihic se desfăşoară o serie de programe de asistenţă psiho-socială, moral-religioasă (din partea cultelor: ortodox, romano-catolic, greco-catolic, neoprotestant, reformat), de alfabetizare, şcolarizare, calificare şi recalificare profesională. În acest sens, penitenciarul dispune de spaţii adecvate: şcoală, biserică, cluburi, bibliotecă, terenuri de sport. În acelaşi scop au fost iniţiate programe de colaborare cu o serie de organizaţii.

În ultimii ani am avut o colaborare foarte bună cu următoarele organizaţii neguvernamentale :

Fundaţia „Rescue” din Cluj-Napoca , cu această fundaţie am derulat două programe de colaborare – Un Curs Biblic , respectiv un program numit Adevărata Bărbăţie , ambele programe cu un conţinut moral religios . Susţinute de o serie de voluntari români şi străini , în special danezi .

Prison Fellowship Romania din Cluj-Napoca , fundaţie care a susţinut o serie de activităţi moral religioase , regulate sau ocazionate de vizita unor misionari români şi străini .

Am beneficiat de un puternic sprijin material din partea celor două fundaţii , în special din partea fundaţiei Rescue, în ceea ce priveşte susţinerea cu materiale consumabile a activităţilor de şcolarizare (rechizite ), a activităţilor de tip ocupaţional (materiale consumabile pentru cercul de pictură , etc.), birotică şi consumabile de birou (hârtie , cerneală pentru imprimantă , toner, calculatoare , etc.)

Am iniţiat împreună cu fundaţia Rescue un program de colectare de carte „Schimbare din interior”, care să vină în sprijinul nevoii de lectură a deţinuţilor , prin îmbogăţirea volumului de carte disponibilă la biblioteca deţinuţilor . Ulterior au fost atrase şi alte organizaţii interesate în susţinerea proiectului : revista „Psihologia azi ”, Radio România , Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba, biblioteci judeţene , etc. Până în prezent au fost colectate aproximativ 4000 volume care vor fi donate bibliotecii deţinuţilor.

Se află în curs de pregătire alte programe ce vor fi derulate în colaborare cu fundaţia Rescue, sau care vor fi susţinute logistic de aceasta , programe ce vizează creşterea gradului de ocupare a deţinuţilor , etc.

Pentru activităţi de recreere, refacere fizică şi psihică, personalul penitenciarului dispune de o bază sportivă proprie.

În imediata vecinătate a penitenciarului se află „Blocul cadre”, în care sunt amenajate trei camere de oaspeţi însumând în total 6 locuri. Camerele dispun de toate utilităţile necesare asigurării unui confort optim.

sursa www.anp-just.ro

Imagini vechi

Colecţia de cărţi poştale Robert Lixandru / fotolix.eu

poezii din inchisoarea aiudului

AICI E AIUDUL

Ardealul de azi nu-si mai cântă senin
rapsodia unui eroic destin.
Un cântec se-aude si-acela zălud:
Aici e Aiudul, aici e Aiud!

Si dacă’ntreba-vei izvor cu izvor
rapsodia unui eroic popor,
în susur auzi doar răspunsul lui ud:
Aici e Aiudul, aici e Aiud!

Aici e Aiudul, aici e Aiud,
răsună din piepturi cuvântul durut.
Aici unde viata îsi cântă imn sfânt
un neam se coboară cu fruntea’n pământ.

Satan de-ar voi ca si vechiul lui vad
să se cheme altfel, decum este, iad,
ar spune sinistru cu glasul lui crud:
Aici e Aiudul, aici e Aiud!

(autor necunoscut)

 

 

LA AIUD

La Aiud, acolo unde
Nici o soapta nu patrunde,
Nici un cântec nu tresalta,
In tacerea noptii-nalta,
Curcubeiele pe zid
Evantaiul nu-si deschid.

Se rasfata in cenusa
Fata mortii jucausa,
Si tacerea-i desirata
Când scrâsneste câteodata
Lacatul, zavorul, fierul
Sau când striga temnicierul.

Printre drugi si bare dese
Numai gândul daca iese,
Pelerin in lumea larga,
Urma vietii sa culeaga,
Umezesc privirile
Toate amintirile.

de Nicolae Călinescu

 

 

ÎN ZARCA AIUDULUI

Mă uit prin cercevele-n geamuri,
Vad arbori cu rugina-n ramuri
Si cer albastru, pom cu poame,
Si soare si pe Tine Doamne.

Aud si clopote departe
Si-n mine inima cum bate
Si-amurgul peste lanul crud,
Si tot pe Tine te aud.

Cu gândul caut brazde sfinte
Si umbra celor din morminte,
Si umbra pomilor o caut
Si-n toate, Doamne, mi te laud.

de Teofil Lianu

 

 

MORMÂNTUL CăPITANULUI

De-aici’nainte, vremea se masoară
cu trudnicile tale oseminte,
si veacul care curge peste tară
începe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfânta-ti moarte vie,
ne tămâiezi cu marea ta tăcere…
Mormântul tău e numai înviere,
prin tine luminăm de vesnicie.

Prin tine bem, setosi, din Mântuire,
prin tine doar, ne-am curătit de zgură…
Izvor ne esti si cină si zidire
si patrafir si cuminecătură…

Esti azima pe care’n plâns o cere
inima noastră pururea flămândă.
Esti drumul nostru către zări de miere,
esti perna pentru tâmpla fumegândă…

Esti ruga Tării pentru biruintă,
mistria noastră’n aur ferecată,
dalta de foc înfiptă în credintă…
Mormântul tău e viata noastră toată.

Venim lângă tărâna ta iubită,
si umbra ta, prin smirnă si balade,
ne-atinge cu plutirea ei sfintită
si se preschimbă’n torte si în spade.

Cu duhul tău -mireasmă de grădină-
ne miruim, sub zâmbet de icoane.
Culegem din mormântul tău lumină
si ne spălăm obrajii de prigoane.

Luăm un pumn de lut din groapa sfântă
si-l punem pe vechi răni de închisoare;
si rănile din noi tresar si cântă,
se fac medalii si zâmbesc în soare…

Dar de-or veni, cândva, cu pasi usarnici,
la groapa ta, miseii si viclenii,
si se vor bate’n piept cu pumni fătarnici,
slăvind lumina sfintelor vedenii,

Mormântul tău, gemând, să se ridice
si duhul tău, tâsnind din vesnicie,
într’un năpraznic fulger să despice
pângăritoarea lor nimicnicie!

(Inchisoarea Aiud)
de Radu Gyr

 

 

RIDICă-TE GHEORGHE,
RIDICă-TE IOANE!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin santuri,
pentru cântecul tău tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanturi,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Nu pentru mânia scrâsnită’n măsele,
ci ca s’aduni chiuind pe tăpsane
o claie de cer si-o căciula de stele,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Asa, ca să bei libertatea din ciuturi
si’n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Asa, ca să-ti pui tot sărutul fierbinte,
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ti ies înainte,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Ridică-te Gheorghe pe lanturi si funii!
Ridică-te Ioane pe sfinte ciolane!
Si sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!…

(Inchisoarea Aiud)
de Radu Gyr

 

 

LEAGăN FăRă CÂNTEC

Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cântece de leagăn pe pământ.
Basmele pe care nu le spun
au murit sub uruit de tun.

Au murit sub tancuri, de un veac,
soarele si luna în cerdac.
Nu te-alintă soapta nimănui
si nici lapte’n tâta mamei nu-i.

Căci pe lumea asta n’au rămas
decât vânturi cu suspin în gals,
foamea ta în albia de tanc,
plânsul mamei cu blestem adânc

si scrâsnirea lantului zălud
prins de glezna tatii la Aiud.
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cântece de leagăn pe pământ.

de RADU GYR

DOINA AIUDULUI

In temnită la Aiud
Unde păsări nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zăbrele,
rabd tăcut si’n mine mut,
dor de sfântă libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigă’ntruna,
zi si noapte,
JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!

Vreau pământ pentru tărani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau să lupt
Si trupu-mi supt,
Să-l slobad si’ntreg norod
Să-l urnesc
Si să zdrobesc
Fără milă toti tiranii,
Trădătorii si dusmanii.

Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Să nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,
Ce-am luptat
Si-am apărat,
Glii străbune, libertăti,
Sfânta Cruce si dreptăti.

Noi de când este pământul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au călit
Si neclintit,
Zid clădit-am la hotare
Să’nfruntam hoarde barbare.

Dela Decebal străbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii
Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.

Trădări, cu sânge am plătit
Si caznă multă-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,
Ce-au vândut
Al Tării lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lăsând Tara la vrăjmasi.

Trudă multă si amară
Pâine nu-i în trista Tară.
Cei bătrâni
Sunt dati la câini,
Iar cei mici
Sunt otrăviti
Si crescuti în legi păgâne
Să ucidă si să fure.

Toată avutia Tării,
Dela Tisa’n tărmul Mării,
Din pământ,
Din munti, din cânt,
Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au năvălit sinistru
Si-au furat bătrânul Nistru.

Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Părinti si frati,
Sunt ucisi
Si schingiuiti
De călăi, ce’n băi de sânge,
Vor pe roti dreptăti-a frânge.

In biserici jefuite,
Stau altare pângărite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,
Ruguri vii,
Stau mărturii,
Crucile, să înspăimânte,
Gloatele plânse si mute.

Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fără Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,
Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursită,
Trista gloată’nflămânzită.

In temnită la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii să răzbată,
Să pornească’ntreaga gloată,
Să ucidă, pălămida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,
Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.

Dar, veni-va Ziua Sfântă,
Când din lemn de roată frântă,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.
Iar pe voi,
Tirani haini,
Vă vom pune
Intre spini
Si rug mare vă vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTă PACE,
Să distrugem pe vecie,
JUG, TRăDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA
Aiud, Feb. 1951
(“Libertatea”, New York. Anul 6, Nr. 56, Aprilie, 1987)

 

 

BLESTEMUL AIUDULUI

Aiudule, Aiudule,
temnita crunta,
fa-te zaludule
piatra marunta.

Focul mance-te
ca nu te saturi.
Mereu vrei scancete
si bei oftaturi.

Vantul destrama-te
ca nu-ti ajunge
– si’n marea-ti foamete –
mereu vrei sange.

Apele faca-te
ape ca ele,
lacrimi din lacate
plans de zabrele.

Grindina ‘ndoaie-te
spele-te ploaie,
lanturi si geamăte
sa ti le’nmoaie.

Aiudule, Aiudule
fiara nauca,
face-te-ai crudule
scrum si naluca.

(Inchisoarea Aiud)
de Radu Gyr