Clădirea Muzeului de Istorie Aiud se află într-un proces de restaurare. Până în prezent au fost finalizate lucrările de restaurare exterioare, respectiv tencuiala exterioară, refacerea șarpantei și a învelitorii acoperișului. În interior s-au efectuat lucrări de decapare și rostuiri ziduri și bolți. Ca urmare a acestor lucrări de restaurare, expoziția muzeului este temporar  închisă.

Începuturile muzeului sunt legate de așa numitul Raritatvm Et Rervm Natvralivm Mvsevm fondat în anul 1796 pe lângă Colegiul Academic Bethlen, colegiu transferat la Aiud de la Alba Iulia (1622). La această dată în “Muzeul rarităților si lucrurilor naturale” sau “Casa colecțiilor”, alături de eșantioanele din domeniul științelor naturale se aflau si piese istorice. “Raritățile” din domeniul istoriei erau adunate în grupa numită “lithophilocicum” si în aceea a obiectelor rare “executate cu mâna”. Aceste categorii de obiecte muzeale s-au înmulțit în anii următori, un accent deosebit fiind pus pe adunarea de piese numismatice, care în anul 1822 însumau 595 de monede si medalii din aur si argint, iar în anul 1868 colecția a ajuns să numere aproximativ 2000 de piese.

• Adresa: Strada Cuza Vodă 24, Aiud 515200, Romania
• Telefon: +40 258 865 459
• Se pate vizita: NU, în renovare

În anul 1862 profesorul P. Szathmary Károly a pus bazele unei colecții propriu – zise de antichități, ce însuma peste o sută de obiecte din piatră si bronz denumite “antichități indigene si romane”. Până la finele secolului al XIX-lea colecția a fost îmbogățită substanțial grație strădaniilor custodelui acesteia, Herepei Karol (1881 – 1896). Un colaborator al acestuia a fost tânărul aiudean Fenichel Samuel, care va deveni pentru câțiva ani unul dintre subalternii arheologului Grigore Tocilescu, la Muzeul de Antichități din București, apoi fiind primul transilvănean care a ajuns în Noua Guinee, unde a cercetat si colecționat obiecte privind etnografia si arta papuașilor (1891 – 1893); circa patruzeci de obiecte au ajuns în colecția muzeului aiudean. Colecția numismatică în anul 1914 însuma 3621 monede si medalii, iar la sfârșitul anului școlar 1917/1918, potrivit Buletinului Colegiului, existau 9057 obiecte “antice” si 836 istorice, iar colecția etnografică avea 1424 piese.

Muzeul de Istorie aiudean se constituie ca instituție culturală de sine stătătoare în anul 1950. În noua formă organizatorică, printre cei care au contribuit la îmbogățirea patrimoniului cultural, se impune a fi amintiți: dr. Valeriu Lazăr , prof. Lidia Chițu , prof. Matilda Takacs. Au fost efectuate săpături arheologice la villa rustica de la Aiudul de Sus, la Ciumbrud, Cicău, Cheile Vălișoarei si Lopadea Veche, în colaborare cu Institutul de arheologie din Cluj – Napoca, Muzeul de Istorie a Transilvaniei si alți colaboratori, realizându-se atât îmbogățirea patrimoniului muzeal cât si cercetarea istorico – arheologică a zonei. Astfel patrimoniul s-a îmbogățit cu vestigii descoperite în Aiud si regiunea din preajmă. În prezent întregul patrimoniu al muzeului se ridică la peste 30.000 obiecte muzeale, din care circa 2/3 tin de domeniul arheologiei.

Muzeul de Istorie este amplasat încă din 1950 în Palatul Princiar, parte componentă a complexului de arhitectură medievală biserică fortificată, numită si Cetatea Aiudului. Edificiul păstrează în memoria zidurilor sale de piatră si cărămidă amintirile unor însemnate evenimente din istoria medievală si modernă a Aiudului si împrejurimilor sale.

Patrimoniul muzeului cuprinde piese ce reconstituie istoria Aiudului si a împrejurimilor sale de la sfârșitul paleoliticului si până în perioada modernă și contemporană.
Dintre artefactele preistorice, pot fi evidențiate vestigii aparținând unor culturi neolitice (Turdaș, Petrești, Decea Mureșului), din bronzul timpuriu (Coțofeni, inclusiv material din tumuli) si fazele evoluate ale epocii bronzului (Sighișoara – Wietenberg si Noua), din depozitele de bronzuri de la începutul epocii fierului (de excepție fiind depozitul de la Aiud), din cimitirele de factură scitică si celtică de la Aiud si zonă, din așezări si locuințe dacice.

Multe din materialele dacice descoperite în zona Aiud au ajuns si în alte muzee, precum: Muzeul Ardelean (azi MNITrans, Cluj Napoca) unde sunt menționate vase grecești de import din secolele V-III aChr., monede de argint dacice, un colier torsionat de argint; Muzeul Național din Budapesta unde la sfârșitul secolului trecut si începutul celui actual au ajuns monede de argint si obiecte de podoabă (colier torsionat, brățări cu capete petrecute), toate de factură dacică; de asemenea, la Kunsthistorische Museum din Viena este menționată o brățară dacică de argint.

Epoca antică, perioada prefeudală și feudală sunt marcate prin vestigii (cu precădere ceramică) din așezări ce datează din faza clasică a culturii daco – getice (epoca Burebista – Decebal), material ceramic, podoabe, inscripții si sculpturi de factură provincială romană dar si de import, mărturii ale conviețuirii daco – romane ieșite la suprafață cu ocazia unor săpături arheologice (Aiudul de Sus – villa rustica, Aiud -“Cetățuie”, Ciumbrud, Cicău etc.), vestigii (material ceramic, arme, piese de harnașament, podoabe) din secolele IV – IX pChr., inclusiv de la neamuri de migratori (gepizi, slavi, avari, maghiari).

Perioadele modernă si contemporană sunt reprezentate prin piese din material ceramic, arme albe si de foc, diferite accesorii militare dar și prin piesele ce aparțin colecției etnografice.